ati Cezarului ce e al Cezarului! Adică taxele. Moare lumea de foame? Impozitați bisericile!Românilor le place să poleiască realitatea. Ne place să zicem că biserica e “de încredere”. De fapt, de 70 de ani, biserica ortodoxă trădează interesele poporului român, își urmărește propriile interese, și a susținut hotărât puterea politică. Și pe orice criminal ajuns la putere. Toți conducătorii României au beneficiat de cădelnițări și tămâieri oficiale. În schimb, preasfinții au primit exact ceea ce doreau: bani. De aia se dă șpagă la seminar. Meseria de preot e una din cele mai bănoase meserii din România. Împreună cu cea de polițist. De aia cele mai mari șpăgi se dau la intrarea la seminar și la Academia de Poliție. Dar autoritățile au protejat corupția din aceste sisteme, chiar și după ce cazurile de mită au ajuns publice. Cine are de suferit? Ca în orice caz de corupție – cetățeanul obișnuit. Scutirea de impozit pentru biserici este “șpaga” dată de guverne. În schimbul a ce? Bineînțeles, a susținerii politice. A tămâierilor oficiale, dar și a unei susțineri mai…active, la alegeri. În ultimii 20 de ani, ne-am obișnuit cu șpaga electorală. Și ca să fim cinstiți, nu numai biserica a beneficiat de generozitatea politicienilor.
Salariile bugetarilor au crescut și ele exact înainte de alegeri. Totuși, banii nu apar prin miracol. Nici chiar în cazul bisericii. Generozitatea politicienilor s-a făcut pe spatele plătitorilor de taxe. Care au fost obligați să plătească taxe mai mari, pentru ca biserica să nu mai plătească deloc! Și bisericile sunt firme! Doar că sunt scutite de TVA. În urmă cu câțiva ani, un preot din București (un om foarte inteligent și ironic) mi-a spus că ar avea nevoie de promovare pentru biserica lui. Și pentru că eram surprins, mi-a explicat că biserica fusese construita integral din banii lui. Nici Patriarhia, nici credincioșii nu dăduseră nici un sfanț. Iar asta e doar ce se vede la suprafață, mi-a explicat părintele.
Pentru că seminarul, studiile, îl mai costaseră și ele. Deci, ca să ajungă om făcut, cu biserica lui, părintele investise ani de zile. Iar acum dorea, normal, să-și recupereze banii. Ca să fie clar: n-am absolut nimic împotriva întreprinderilor profitabile. Iar religiile sunt profitabile de vreo 20.000 de ani. Și e foarte bine așa: ele pot fi excelenți investitori. Pot să miște bani în economie. Rău e doar să fie scutite de impozite. Din momentul acela, apar tensiuni, și apare discriminarea pe criterii religioase. Un medic investește și el bani și mulți ani de muncă, în pregătire. Iar dacă își deschide un cabinet, aparatura îl costă imens. Și atunci de ce statul taxează un medic care salvează vieți, iar pe un preot nu? Sau plătim toți impozite, sau nu mai plătește nimeni! Într-un stat democratic, toată lumea plătește exact aceleași impozite. Taxarea egală și universală este baza statului democratic. În România însă, suntem împărțiți în două categorii: “șmecherii” si “fraierii”. Șmecherul nu dă bani la stat. Îi dă statul bani lui. In schimb, fraierul plătește. Orice ar face. Ai profit? Dă-l încoace! N-ai profit? Nu contează, plătești oricum! (vezi impozitul “forfetar”).
Să zicem că noi am înființa mâine o biserică a agnosticilor sau a ateilor. Că doar toate credințele sunt egale în fața legii! Am putea atunci să ne trecem “pe biserică” toate firmele, mașinile, casele, terenurile și ce mai avem fiecare? Ne-ar scuti statul de taxe? Nici vorbă! La agnostici și atei, scutirea de taxe “nu se pune”. Păi, exact asta înseamnă discriminare! Și chiar mă întreb dacă statul român n-ar putea fi dat în judecată pentru asta. Poate așa s-ar rezolva mai repede abuzurile din sistemul fiscal românesc. Până unde pot fi taxate bisericile? Până la capăt. Exact cum este taxat un cabinet medical. Asta înseamnă nu doar impozit pe terenuri, clădiri, mașini etc. Ci și TVA pentru nunți, înmormântări, botezuri și ce-or mai fi! Degeaba vă uitați în grădina altora! Nu mă interesează discuțiile de genul: uite, și țara X scutește bisericile de impozite și totuși e ditamai democrația. E nerelevant!
În 1918, SUA era considerată “ditamai” democrația. Dar femeile și negrii n-aveau drept de vot. Iar asta a trebuit schimbat. Pentru că democrația nu este ca o diplomă de la Spiru Haret: o iei și după aia, gata! Ai patalamaua de țară democrată în buzunar! Democrația e o casă, pe care ne-o construim în permanență. Piatră cu piatră și drept cu drept. Și pe care trebuie să o apărăm în permanență. Pentru că propriul nostru guvern va încerca mereu să o dărâme și să ne fure din drepturi. Iar taxarea universală este piatra de temelie pe care se înalță această casă.
Mihai Giurgea
